Salariile românilor, sub reflector. Ce se întâmplă cu bugetarii, dar cu angajații la stat, cât câștigă în România
În primul trimestru din 2023, ca de fiecare dată, salariile au crescut diferit la bugetari și în mediul privat. În continuare există privilegiați în România, dar este puțin probabil să te numeri printre ei.
În primele trei luni din acest an, salariile din mediul privat au crescut cu 15,2% comparativ cu sectorul public, unde salariile au fost mai mari cu doar 7,7%. Deși valorile efective par destul de generoase, în realitate, nu fac decât o treabă modestă în a compensa o parte importantă din inflație la bugetari și s-o depășească infim la privat. Un lucru este însă sigur, piața forței de muncă de pe meleaguri mioritice continuă să fie o sursă de stres și nervi pentru angajatori, cei mai mulți fiind nevoiți să mărească salariile, de multe ori nejustificat, pentru a nu pierde oamenii în fața concurenței.
Ce se întâmplă cu salariile, dar cu șomajul din România
La momentul de față, salariile din România nu sunt influențate de rata șomajului sau de numărul alternative disponibile în piața de joburi. În schimb, totul este alimentat de inflație, scăderea puterii de cumpărare, scumpiri. Practic, din nou, vorbim de lovituri pe care o administrație defectuoasă de la București și o coaliție PSD-PNL le dau mediului de afaceri de pe meleaguri mioritice și, mai ales, românilor obișnuiți.
„Rata șomajului pare să nu aibă aproape nicio influență asupra creșterii salariilor nominale în prezent, în timp ce productivitatea muncii adaugă o presiune pozitivă asupra salariilor”, se arată în raportul Erste Group, deținătoarea BCR, pe primul trimestru din 2023.
„Ca o măsură extrem de relevantă a factorilor determinanți pentru dinamica salariului mediu brut, propunem un model macroeconomic care urmărește Rapoartele BNR privind inflația. Rata anuală de creștere a salariului mediu brut trimestrial la nivelul întregii economii este explicată printr-o ecuație a curbei Phillips a salariilor, având ca variabile explicative productivitatea pe angajat, așteptările privind inflația, condițiile de pe piața muncii, precum și primul decalaj al variabilei dependente. O variabilă fictivă a fost utilizată pentru a surprinde evoluțiile extraordinare – criza financiară din 2008 și pandemia COVID-19.
Ratele de creștere a salariilor brute au fost ajustate pentru efectul transferului contribuțiilor de asigurări sociale de la angajatori la angajați începând cu 2018. Modelul explică aproximativ 80% din variația creșterii salariilor nominale; coeficienții sunt semnificativi la nivelul de 5%, iar semnele lor sunt în concordanță cu teoria economică.
Descompunerea istorică arată o presiune semnificativă în sensul scăderii salariilor nominale din cauza unei pierderi de productivitate și a unei creșteri a șomajului în timpul pandemiei COVID-19. Ulterior a urmat o redresare puternică a productivității și o scădere treptată a șomajului, care au stat la baza redresării creșterii salariilor brute”, potrivit raportului.
Primele semne ale unei creșteri salariale alimentate de inflație au început să apară la finele anului trecut. Din păcate, având în vedere taxele planificate pentru următoarea perioadă, este foarte probabil ca tendința să continue.
„Piața forței de muncă relativ restrânsă, împreună cu lipsa unor fluctuații importante ale ratei șomajului pe termen scurt, indică faptul că ne putem aștepta la o contribuție redusă a ratei șomajului la evoluția pe termen scurt a salariilor brute. Pe termen scurt și mediu, inflația și productivitatea vor modela cel mai probabil traiectoria creșterii salariilor nominale.
Inflația persistentă și peste ținta stabilită va continua să exercite o presiune ascendentă asupra salariilor, efectul fiind destul de mare. Restrângerea pieței muncii a scăzut în ultimii ani, situându-se la 8,4% din forța de muncă extinsă în trimestrul patru din 2022, la jumătate față de nivelul înregistrat în urmă cu opt ani. Îmbunătățirea a fost determinată de o scădere constantă a ponderii persoanelor disponibile pentru a lucra, dar care nu caută un loc de muncă.
În România, gradul de neocupare a pieței muncii este mai mare decât în țările ECE similare, dar sub media UE”, se mai transmite în raportul Grupului Erste citat de Economedia.ro.